Israel – niste drumuri care te uimesc!

O tara foarte interesanta!

Inainte sa ajung acolo v-as fi povestit despre Israel asa: o tara din Orientul Mijlociu, de-a lungul malului de Est al Marii Mediterane. V-as fi spus ca este o tara care, de prin 1948 sunt intr-un continuu conflict arabo-israelian, si ca, atunci cand auzi Fasia Gaza si Palestina (sau Cisiordania) te poti gandi numai la lupta, zone periculoase si nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca voi ajunge acolo. Dincolo de toate astea Israel reprezinta tot ce inseamna Biblie, Iisus, Jerusalim, Marea Galileii, Nazareth, Betleem si evident, Marea Moarta.

Toate aceste lucruri sunt adevarate si le-am descoperit putin cate putin in scurta mea escapada in acest taram. Ceea ce insa vreau sa evidentiez este ca, desi ceea ce am scris mai sus este adevarat, dincolo de acele lucruri, Israel este o tara care m-a impresionat foarte mult. Si asta numai in sensul pozitiv. Si o sa plec de la o imagine de ansamblu asupra acestei tari, asupra drumurilor foarte bune pe care le au (in saracia lor, ei macar au drumuri fata de Romania), au peisaje fantastice, au desert, au Marea Moarta, acest loc fantastic in care m-as intoarce oricand. Desi am impresia ca multe dintre poze nici macar nu ar putea cuprinde frumusetea acestor taramuri, va pot spune ca, desi pare sterp si foarte desertic, este un loc din care nu am mai vrut sa plec. Si credeti-ma eu sunt omul care prefera peisajele naturale in fata zgarie-norilor facute de mana omului.

A fost destul de usor sa ne obisnuim cu totul acolo. Mai putin limba. Intr-adevar, daca nu o cunosti, din pacate nici ei nu vorbesc prea multa engleza, dar te descurci pana la urma. Am fost foarte incantata de faptul ca, cand treci de controlul vamal nu ti se mai pune stampila cu viza de Israel direct pe pasaport ( pentru cunoscatori, in Dubai, de exemplu, nu poti merge daca ai viza de Israel). Ei bine, dupa ce te ia putin la intrebari ce faci, cu ce ocazie in tara lor, iti dau un fel de legitimatie , “blue card”, pe care trebuie sa il ai cu tine pe toata sederea in Israel. Si e gratis. Daca treceti din Israel in Palestina, o sa aveti nevoie de el la controlul vamal. Dupa ce am terminat cu formalitatile,  eram deja asteptati de un reprezentant de la Europcar  ( care au program non-stop de inchiriere masini), care ne-a insotit in locul de unde trebuia sa luam masina. Am plecat spre capitala unde urma sa innoptam in acest minunat hotel numit Intercontinental David. Un zgarie nori de 25 de etaje la fel ca multele cladiri din centrul Tel Aviv-lui. Dupa ce am luat pulsul orasului si am mancat ceva specific de acolo ne-am dus sa dormin, ca aveam traseu lung a doua zi. Dimineata, dupa un foarte bogat mic dejun am  plecat sa exploram tara. Si am luat-o spre sud, spre plajele din Ashkelon. Superbe, cu un nisip foarte fin si valuri mari.

Mergand spre sud, ne gandeam daca sa mergem sau nu spre granita cu Fasia Gaza ( ce-i drept curiozitatea este mare cand esti la cativa kilometri), insa ne-am gandit ca ar fi mai bine sa nu ne riscam norocul. Asa ca la indicatorul catre Be’er Sheva am schimbat directia si am luat-o usor usor spre Marea Moarta. Am oprit din curiozitate intr-un orasel tipic israelian si am vazut ca sunt parti destul de saracacioase in aceasta tara. Aproape de intrarea in orasul Arad incep se face un drum care te duce la Masada, dar cum noi vroiam sa ajungem intai la Marea Moarta am decis sa o luam pe drumul cel mai scurt catre aceasta destinatie. A fost foarte funny cand au inceput sa apara semne de circulatie care ne avertizau ca este posibil sa intalnesti camile pe drum. Tot speram sa vedem una, insa nu am apucat sa vedem. De aici insa drumul devine plin de curbe sinuoase prin desert, un drum care iubitorilor de condus le va placea extrem de mult. Trecerea este fantastica de la campii cultivate la zona desertica. Fantastic! Ne-am fi oprit peste tot sa facem poze. Curand incepe si numaratoarea inversa, la cati metri esti deasupra marii, pancarta unde probabil toata lumea isi face poze cu “Niveau de la Mer, Sea Level“,  urmata de cati metri esti sub nivelul marii.

Si au urmat cateva peisaje foarte frumoase asupra Marii Moarte de la inaltime, ajungand usor usor la locul dorit. Intr-adevar, nu mai incetam cu pozele atat de frumos era. Am gustat-o si va sfatuiesc, cand o faceti, sa incercati doar cu varful limbii, atat de sarata este. Singura dezamagirea este ca incearca pe bucati sa o desalinizeze.

Am uitat sa va spun un detaliu foarte important. Vremea. Este fantastica. Ganditi-va ca eram plecata de la -10 grade din Bucuresti si am ajuns la 24-25 grade. A fost o desfatare pentru mine sa arunc hainele de iarna si sa ma intorc la cele de vara. Sublim!

Dar sa mergem mai departe. Am trecut usor usor pe langa diverse popasuri si am ajuns in oraselul – statiune Ein Bokek. Aici sunt cateva resorturi de lux, vreo 2 terase, 2-3 magazine de suveniruri si de mancare si un McDonalds. Asa ca, daca vreti sa veniti in sezon aici, va sfatuiesc sa va faceti rezervari cu foarte mult timp inainte. Era atat de cald cand am ajuns aici ca am vazut foarte multa lume care facea baie ca si cum am fi fost in mijlocul verii. ( si era doar inceputului lui februarie). Am luat si noi o “shaorma”, foarte buna ce-i drep, si am luat-o din loc.Dupa nici 20 de km ajungem la Masada. Este o fortareata antica cu pozitie strategica, pe o colina pe malul vestic al Marii Moarte. Se afla la o altitudine de 63 de metri deasupra nivelului marii, insa la 450 m inaltime fata de Marea Moarta. Fortăreața a fost edificată în sec. I î.C. și extinsă în timpul domniei regelui iudeu Irod cel Mare. După cucerirea Ierusalimului de către împăratul roman Titus Flavius Vespasianus în anul 70 d.C., Masada a fost ultimul refugiu al rezistenței antiromane a iudeilor. Apropo de asta, m-am amuzat teribil pentru faptul ca cei din Betleem fac o mare incurcatura intre Români si Romani. Acum cetatea este doar o ruina, la fel cum este Acropole pentru Athena, insa merita vizitata pentru privelistea de acolo. Se poate urca fie pe jos, fie cu telecabina, insa numai intre 8:00 – 16:00 (aproximativ).

Foarte aproape de granita cu Palestina (Cisiordania), dam peste ce-a dea doua statiune cu cateva resorturi. Si aici lumea facea baie in mare, insa, pe bucata aceasta nu mai existau urme de desalinizare, asa ca, daca ajungeti o sa vedeti ca este putin mai adanca. Pe tot parcursul acestui traseu se merge paralel cu Iodania si pot sa va zic ca tare as fi vrut sa mergem pana in Amman, care este foarte aproape, daca am fi avut ceva mai mult timp.

Mai sus, dupa ce am trecut de orasul Jericho, pentru ca deja se lasase seara, am decis sa mai avem o singura oprire inainte de Tel Aviv, si asta a fost in Ramalah (care este considerata capitala neoficiala a Palestinei). Un sfat daca vreti sa intrati in oras: nu va luati dupa GPS. Urmati semnele de circulatie si pancartele turistice, pentru ca altfel s-ar putea sa ajungeti la granite pe unde pot intra doar cetatenii palestinieni. Noi am ajuns in niste locuri destul de “bombardate, unde erai avertizat ca este periculos” si tineti cont ca era seara, drumurile pe aici nu erau luminate si tot urcam cu masina, pentru ca intreaga Cisiordanie este numai pe dealuri cu mici prapastioare pe langa. Asa ca, ajunsi intr-un final in oras, ne-am imbracat mai bine ( se simtea atmosfera tipic desertica, ziua cald si seara cu o diferenta de 10-15 grade in minus), eu mi-am luat un val pe cap si am luat-o la picior in oras.

Cred ca a fost cel mai “dubios” loc din tot Israelul. Nu stiu ziua cum e, dar seara trebuie sa va zic ca nu am vazut nici macar o femeie pe strada. Erau multe magazine ( gen Obor), ceea ce ma facea sa cred ca ziua este mai civilizat, dar seara am vazut urme de razboaie purtate ani de-a lungul aici, oameni care se holbau la mine efectiv, asa ca nu am bantuit prea mult. Insa, pe cat de sinistru imi parea, pe atat de primitori erau oamenii la care ne-am oprit sa luam un falafel. Si mare mi-a fost bucuria cand am intrat intr-un magazin si am vazut produse tipic britanice, precum ciocolata Cadbury ( Ramala s-a aflat sub mandat britanic până in 1947, asa ca sunt inca urme britanice pe aici).

Si dupa asta, directia … Tel Aviv. Un centru vechi plin de terase pline ochi, cu multe hoteluri zgarie nori pe malul mari. Dar despre asta o sa va povestesc intr-un alt articol.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sa pastram legatura