Sardinia – O insula de vis in Europa

O superba insula salbatica intre Marea Mediterana si Tireniana

Cine spunea despre Sardinia ca este un loc salbatic, a avut perfecta dreptate. Sardinia este o insula in care vei gasi locuri pe care sperai sa le poti vedea numai undeva in afara Europei, locuri magnifice, plaje de vis cu nisip fin de unde parca nu ai mai vrea sa pleci.

Ca de obicei, am planificat aceasta vacanta cu putin timp inainte de a pleca, gasind niste oferte foarte bune la zbor si, la fel, la unul dintre hotelurile Holiday Inn in Cagliari. Desi as fi vrut sa aterizam direct pe aeroportul de langa capitala Cagliari, sunt sigura ca, daca s-ar fi intamplat acest lucru, nu as fi avut inspiratia sa vizitez unele locuri din apropierea orasului Alghero. Asa ca, aterizati acolo, dupa ce, cu greu am reusit sa inchiriem o masina, pentru ca erau cam toate luate, desi erau vreo 10 centre de inchirieri in aeroport, am plecat spre un loc care imi atrasese atentia in apropiere de Fertilia.

Grotta di Nettuno a fost prima oprire, un loc care mi-a placut la nebunie, l-as pune chiar pe lista cu primele 10 locuri de vizitat din Europa. Un traseu catre o pestera pe marginea stancilor, cu 564 de trepte de coborat, si de urcat din nou la intoarcere, un drum catre o pestera foarte vizitata de turisti. Pretul e cam 15 euro iar pentru persoanele mai comode, se poate ajunge la pestera si fara a face efortul coborarii treptelor, ci direct cu vaporul. Mai trebuie insa sa scoateti din buzunar vreo 30 euro dus-intors.

Mergem mai departe pe autostrada spre Sassari, oprim putin in centrul plin de romani (iar pe alocuri vei auzi si manele) si dupa ce facem plinul intr-un supermarchet o luam din nou pe autostrada SS 131 spre capitala Cagliari. Traversam Tinutul Nuraghilor (au apărut în Sardinia într-o perioadă nedeterminată cu exactitate, dar nu mai timpuriu de mileniul VI i.Hr si sunt niste construcții conice în formă de turn medieval construite din blocuri masive de piatră și dispuse în mod normal în zone cu o largă vedere panoramică). Le vezi pe ici pe colo, insa nu mi s-au parut atat de interesante cat sa oprim sa vedem vreunul de aproape. Sincer autostrada e cam plictisitoare insa toata lumea o ia pe aici asa ca momentan nu schimbam traseul. Ca sa mai variem putin am iesit la un moment dat de pe autostrada si ne-am oprit la un lac pe raul Tirso, aproape de tadasuni.  Seara ajungem in Cagliari, ne cazam si apoi exploram orasul. Am gasit un Cagliari care se aseamana foarte mult cu Napoli, plin de agitatie si terase, un centru vechi cu privelisti incantatoare asupra portului si mancare buna si ieftina. Evident am reusit sa parcam chiar pe strada Giuseppe Manno care da in zona de shopping, de unde am ajuns in Piazza Yenne, unde era agitatia mare.

A doua zi am facut si un tur pe zi al orasului, al bisericilor (Catedrale di Cagliari are un subsol imens care se poate vizita gratis) si al turnurilor (Torre dell’Elefante si Torre di San Pancrazio), Piazza Arsenale si Piazza Castello care da in multitudinea de stradute inguste pe care abia daca am avut loc cu Smartul. Am fost sa vedem si minunatul Anfiteatro Romano di Cagliari, unde acum se tin tot timpul tot felul de concerte.

Dar cum nu puteam sa zabovim prea mult pentru ca era deja destul de cald, desi eram la inceputul lui iunie si era abia vreo 12:00, am decis sa iesim din oras, in partea sudica a insulei, de-a lungul coastei si a plajelor, pana spre Sant’Antioco. Pentru ca nu sunt distante mari se poate foarte usor ajunge si cu autobuzele locale din Cagliari. Si pentru ca nu mai suntem pe autostrada peisajul este incantor, cu multe localitati care dau spre plaje care mai de care mai superbe. Din loc in loc sunt spatii ingradite cu semnele Natura 2000, semn ca la ei se promoveaza foarte mult protejarea naturii. Cele mai frumoase plaje din zona asta mi-au placut cele de la: Nora, Chia ( este una dintre plajele unde m-am simtit ca si cum eram undeva prin Maldive, atat de frumoasa era plaja), Domus di Maria. Evident, drumul pana la aceste plaje minunate este unul…. printre munti si dealuri! Pustii! Foarte pustii si salbatice! La fiecare curba pe care o apuca drumul ai vrea sa opresti sa te bucuri de minunatele peisaje salbatice de aici! Dar mergem inainte si ajungem in Isola di San Antioco, pana in capatul ei la Calasetta. Aici parca a stat timpul in loc, am vazut chiar urme ale unui pod roman din secolele II – III. Dupa ce am mancat putin am zis sa mai poposim si la un templu, Tempio di Antas, pentru ca vazusem cateva vederi si ni se parea interesant. Problema e ca am ajuns cand era deja inchis, am vazut acolo un program intre 9:30 – 18:30. Templul insa se vede de la departare. De la Iglesias (un orasel foarte frumos cu strazi inguste si destul de marisor) se intra din nou in munti, pana pe la veo 1200 metri, insa ai senzatia ca urci la cel putin 2000 metri. Drumul este foarte pitoresc si merita toata atentia, insa nu facut seara ca noi. Templul se vede de la departare pe un deal, ceea ce este bine, tinand cont ca atunci cand am ajuns acolo era deja inchis si nu am mai putut ajunge la el.

Ziua urmatoare am luat-o pe partea estica a insulei, si, desi toata lumea te sfatuieste sa o iei pe autostrada, noi am luat-o prin munti. Este singura posibilitate daca nu vrei sa tai din nou insula luand-o pe autostrada. Si sa dea naiba, daca uitandu-te pe harta, vezi munti cu inaltimi maxim de 1800 metri, credeti-ma, la cat urcati si ce peisaje vedeti, cu motociclisti la tot pasul si salbaticie maxima … ati zice ca sunteti cel putin la 2500 – 3000 metri. Si daca jos era cald, soare, aici bate un vant si e o diferenta de temperatura de peste 10 grade. Dupa superbele plaje din sud – est, de pe langa Cagliari, pe o coasta plina de curbe cu mici popasuri unde poti admira privelistile si plajele: Plaja Poetto, Plaja San Stefano, Sant’Elena si Pula, Capo Carbonara si Villasimius, intram in Parco Nazionale del Gennargentu. Si pentru ca la benzina sunt diferente destul de mari, aveti totusi grija sa va opriti la una dintre ele inainte sa intrati in munti, pentru ca acolo s-ar putea sa nu mai gasiti niciuna, si nu cred ca vreti sa faceti pana prostului! Asa ca mergem inainte pe SS125, refacuta cam prin 2010-2011. Bine, toata insula are niste drumuri impecabile, chiar daca sunt de multe ori doar 2 benzi.

Dupa ce parasim muntii, ajungem iar la alte plaje magnifice: Plaja Bidderosa, Cala Luna, Cala Mariolu si Cala Gonone, toate in zona Orosei, cu acces doar pe acest drum, sau de pe autostrada insa daca vii dinspre Nuoro.

Oprim putin in Olbia si mergem spre nord spre Coasta de Smarald. Ajunsi aici am inteles de ce se spune despre aceasta zona ca este un paradis al plajelor si mai ales al luxului Insulei Sardinia. Aici veti vedea masini si iahturi asa cum vezi in portul din Monaco, iar resorturile si apa limpede de aici sunt de-a dreptul exceptionale! Porto Cervo este doar punctul de plecare spre toata Costa Smeralda si a Arhipeleagului Maddalena. La Palau se poate foarte usor pleca spre Insula Corsica in diverse localitati. Aici insa am gasit si cea mai buna pizza din zona, la doar 5 euro pizza intreaga.

Si cum era timpul sa ne indreptam si spre ultima cazare pe aceasta insula, la Palau am taiat din nou muntii pe SS133 pana am iesit pe autostrada aproape de Sassari, de unde am poposit pentru ultima seara in Alghero, la un Bed and Breakfast la 2 min de autobuzul care ne lasa la aeroport. Nu am putut insa merge sa dormim pana nu am vazut si centrul vechi din Alghero, un centru foarte dragut pe marginea marii, de unde in zare puteaam vedea lunga coasta plina de plaje.

Sardinia … sunt sigura ca voi reveni, mi-a placut mult de tot, iar daca te uiti putin dupa oferte, vei putea petrece un weekend mult mai ieftin decat daca l-ai petrece la noi la Marea Neagra! Iar plajele, o Doamne, plajele, “de vis” este prea putin spus daca stii unde sa te duci!

Harta Insula Sardinia

Poze cu Insula Sardinia

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sa pastram legatura